Harul fals

Mărețul autor al cărții de ficțiune (împotriva adventiștilor, pentru că au îndrăznit să fie arminiști) ne prezintă ceea ce numește har, dar fiind vorba despre harul ușuratic (pretinde că oferă mântuirea pe moment pentru veci, că ești mântuit și atât), acest har este fals.

Harul pune accent pe ceea ce face Dumnezeu, şi anume că El a pus în contul nostru ţinerea legii de către Hristos – Sola fide, sola gratia, mântuirea numai prin har, numai prin credință este o iluzie: Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere pe cei care credeau că vor fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică. Iacov, inspirat de Dumnezeu a numit această credință a dracilor, care nu mântuie! Harul arminist constă în ceea ceea ce a făcut și face Dumnezeu ca să permită intrarea noastră pe calea mântuirii (nașterea de sus) și umblarea cu Domnul. Cristos nu ține Legea în locul nostru, ci Jertfa, Învierea, trimiterea Duhului Sfânt fac posibilă intrarea și umblarea în har (în Legea veche oamenii nu au putut umbla perfect cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat, acum avem ajutor și călăuzire de sus).

Harul pune accent pe persoana lui Hristos, în ceea priveşte trăirea mântuirii – după ce lupii răpitori au adus din America etc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii care erau intrați pe calea mântuirii au făcut ce au vrut (că nu-și pierd mântuirea) și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați scandalagii etc. Doar satana (sola satana) îi poate îndobitoci pe lupii răpitori să zică solus Cristus.

Harul exclude orice merit al omului Harul arminist oferă mântuirea tuturor și ne obligă să renunțăm la lume (păgânătate) și să umblăm cu Domnul: Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

Harul dă mântuirea în dar – Harul obligă la umblarea cu Domnul până la mântuirea finală. Mântuirea arministă nu este o luare de prizonieri, că Dumnezeu te-a închis în trenul mântuirii (numai prin har, numai prin credință) și poți face orice. Dumnezeu, prin LEGEA harului (care are cerințe care trebuie respectate) face posibilă mântuirea noastră, nu obligă pe nimeni să fie mântuit.

Harul îi face desăvârşiţi (maturi) pe cei ce îl primesc, deoarece transferă asupra
lor sfinţenia lui Hristos, prin puterea Duhului SfântHarul adevărat Biblic este arminist și ne obligă să umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală viitoare. Duhul Sfânt îi călăuzește pe cei mântuiți pe veci prin birturi, la curve etc, că ei nu își mai pierd mântuirea.

Harul îl ridică pe păcătos din orice fel de stare – de sub masă când e turmentat? Hâc hâc hâc lăi lăi lăi

Harul îl duce în cer pe cel mântuit – mântuirea este un proces (vedeți aici): am intrat în proces de mântuire, umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei!

Harul îndreaptă spre îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu – Dumnezeu nu îi va răpi la cer pe cei ”mântuiți pe veci” care bântuie băuți la curve, fac avorturi etc că nu își pierd mântuirea!

Reclame

Dale Ratzlaff – tupeu de borfaș (adventist lepădat de credința care trebuie trăită practic)

Comentarii practice asupra celor 5 Sola ale mântuirii pe veci (vedem practic ce produc, ca după roade să îl cunoaștem pe emitent):

Sola gratia – mântuirea este numai prin har, dar chiar dacă umbli cu demonii (că mântuirea ne se poate pierde). Sola fide – numai prin credință este credința dracilor care nu îi mântuie (ni se spune în Iacov 2 – minte Biblia sau mint ereticii?). Cei cu credința fără fapte zic solus Christus, deși Ioan Botezătorul îi numește pui de vipere (știm că Biblia a fost inspirată de Dumnezeu ca să scrie așa ceva)! Numai de la satana (sola satana) poate fi învățătura dracilor cu mântuirea falsă. Pe unde a ajuns, mizeria de erezie antică reînviată în Evul Mediu a stricat sufletele unora care au intrat pe calea mântuirii: ei au devenit bețivani curvari drogați etc etc (cum scrie în Biblie, starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi!). De la cine a venit erezia, se vede după roade. Știm la cine îi va duce pe cei care o pun în practică: la emitent. Sola Scriptura, pretind cu tupeu maxim tocmai cei care au falsificat spiritul Bibliei prin extragerea versetelor din context, ca să le pară erezia adevărată. Soli Deo gloria zic cei care pot face orice, chiar umblă cu satana, hâc hâc lăi lăi hâc!

Culmea tupeului, din cartea talibanului fanatic eretic ”mântuit pe veci” am aflat că Dale Ratzlaff și alți lătrători împotriva adventiștilor (și împotriva arminiștilor, în general, am scris aici despre erezia lui) au fost chiar și foști pastori adventiști. Nu s-au dus spre creștinism, spre o religie arministă, ci spre talibanii fanatici cu mântuirea ușuratică, care spun că poți fi mântuit chiar dacă umbli cu demonii (ești mântuit pe moment și nu mai poți scăpa de mântuirea lor, nici să vrei). Chiar acest Dale este adeptul Doctrinelor dracilor (numite cu tupeu ale harului, dar fals). De ce au părăsit religia adventistă? Pentru că nu le-a oferit mântuirea ușuratică, prin credința dracilor, pe moment pentru veci!

Mântuirea iluzorie, ușuratică, falsă nu este o ”informare corectă”, ci o înșelare a satanei!

Ca norocu’, preafericitul (dar nefericit în ale veșniciei) autor vrea să dea impresia că face un bine: Credincioşii adventişti care au dubii nemărturisite cu privire la doctrina adventistă, precum şi tinerii adventişti cărora le place să fie corect informaţi mântuirea ușuratică nu este o informare corectă, ci doar o înșelare a demonilor, vor găsi în această carte lucruri documentate şi inedite.

   Tinerii adventiști nu sunt suficient de tâmpiței ca să creadă erezia nimicitoare, veche și răsuflată de sute de ani, că ești mântuit pe moment și gata, poți face ce vrei, că Dumnezeu acoperă orice mizerie.

”Mărețul autor” minte de la început, despre motivele mizeriei

Acest scurt istoric a fost prezentat din perspectiva adven­tistă. Natura doctrinei adventiste, precum şi cine a fost Ellen White în realitate, fac obiectul acestei cărţi – ”mărețul” autor vrea să dea impresia că face un bine atacându-i și ”demascându-i” pe adventiștii ăștia răi. De ce sunt răi? Pentru că nu trăiesc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci!

Aşa cum am spus în prefaţă, cartea este scrisă în primul rând pentru ca evanghelicii să poată cunoaşte în mod obiectiv elemente de istorie şi de doctrină adventistă, precum şi lucrarea şi perso­na­li­ta­tea lui Ellen White – minte, îi împroașcă cu noroi pe adventiști pentru că nu fac orice, nu se pretind mântuiți cu mântuirea ușuratică.

Credincioşii adventişti care au dubii nemărturisite cu privire la doctrina adventistă, precum şi tinerii adventişti cărora le place să fie corect informaţi, vor găsi în această carte lucruri documentate şi inedite – ca de obicei, autorul minte (așa îl învață stăpânul lui, tatăl minciunilor și al învățăturilor dracilor cu mântuirea care nu se poate pierde)! În primul rând, doctrina adventistă este arministă, la fel ca a baptiștilor (adevărați, nu a celor curviniști, mântuiți cu sola fide – în Iacov 2 ni se spune că credința netrăită practic este a dracilor și nu mântuie, cu sola gratia – cei care merg băuți la curve dau din gură cu solus Cristus și soli Deo gloria – de parcă Dumnezeu simte lipsa de slavă de la înșelații demonilor)! Și penticostalii sunt arminiști, știu că trebuie să își trăiască practic mântuirea până la capăt.

  În al doilea rând (răspund aici la paragraful de mai sus), E.G.White i-a învățat pe adventiști să păzească poruncile Domnului Isus – am pus aici despre cine a fost EGWhite – ca să îi cunoaștem după roade și pe cei care umblă cu Domnul pentru mântuirea lor și pe cei care se pretind mântuiți pe veci și pot face ce vrea satana de la ei!

Fanaticul autor nu este apologet creștin, ci un hoț care ocupă abuziv locul de pastor (și are tupeul să se pretindă baptist)

Am mai arătat aici că fanaticul cu erezia mântuirii pe veci nu este baptist, ci este un nenorocit de șarlatan care a furat postul de pastor baptist (prin faptul că îl ocupă abuziv, în loc să lase postul unui baptist adevărat arminist). Se știe că Mărturisirea de credință a baptiștilor din România este arministă și nu oferă mântuirea pe moment, pentru veci și atât.

Autorul cărții împotriva adventiștilor nu este lector de apologetică creștină, ci lup răpitor prin care demonii vor să sfâșie turma Domnului cu mizeria de învățătură a dracilor (ei zic că este a harului, dar acel har este fals) rămasă din Evul Mediu, că mântuirea nu se poate pierde – este adevărat că învățătorii eretici nu mai au ce pierde.

Dacă zice de apologetică creștină, poate ne spune când au umblat creștinii adevărați (nu cei ”mântuiți pe veci” cu satana și învățăturile dracilor) băuți la curve etc că nu își pierd mântuirea?!

Din prefața cărții împotriva adventiștilor (arminiști). Tupeu de borfaș: adventiștii nu aleargă la același desfrâu cu unii dintre cei care se pretind ”mântuiți pe veci”

Această carte nu are scopul de a-i denigra pe credincioşii adventişti.

Mai este un grup de oameni căruia i se adresează cartea aceasta. Este vorba despre acei creştini care, indiferent în ce biserică se află, nu experimentează plinătatea vieţii în Hristos – autorul cărții susține învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (orice ar face oamenii apoi). Odată intrată această învățătură demonică în religia baptistă (de la noi), ea a otrăvit sufletele celor veniți la mântuire: unii au crezut că pot face orice, pentru că nu își pot pierde mântuirea și au făcut orice, iar starea lor a mers spre mai rău, până au ajuns mai răi ca la început (despre ei spune Biblia că mai bine nu s-ar fi născut). Este vorba despre erezia protestantă a mântuirii pe veci, numai prin har (chiar dacă umblă cu satana pe căile lumii), numai prin credința teoretică (netrăită practic, care știm că nu mântuie, vedeți Iacov 2). Ei înţeleg viaţa creş­tină ca pe un set de reguli, ca pe o povară sau ca pe o ocazie în care să se manifeste puterea lor religioasă – în orice religie creștină există un set de reguli despre ce să nu faci și ce să faci (în fiecare religie), numai ei se cred mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu demonii. Aşa cum va rezulta din dife­ri­te pasaje ale cărţii, viaţa creştină înseamnă Hristos. Viata creştină în­seamnă moartea eului nostru, indiferent de „calităţile“ lui, şi trăirea lui Hristos în noi (Gal. 2:20) – unii au ajuns să se curvălească ca câinii, sunt bețivani, scandalagii, drogați, dar se cred mântuiți pe veci. Vi se pare că așa este mântuirea creștină adevărată?! Viaţa creştină înseamnă o relaţie vie, personală, prin Duhul Sfânt, cu Hristos, Mântuitorul, Domnul şi Cel mai bun prieten, Dumnezeu întrupat. Viaţa creştină înseamnă să ră­mâ­nem în dragostea Lui (Ioan 15:9) – Dacă fanaticii cu erezia nimicitoare a mântuirii pe veci i-ar vorbi de bine pe adventiști, le-ar face reclamă proastă (nu bună), pentru că ar însemna că și adventiștii slujesc celui rău și viclean (și aleargă la același desfrâu ca ei). Pentru unii care se pretind mântuiți pe veci, așa este ”viața lor creștină”:

Nu degeaba se spune (în creștinism): Cui ai slujit, cu acela vei fi!

Teologie practică, mântuirea arministă în muzica adventistă

Calviniștii ar vrea să ne învețe că Dumnezeu este mut, că nu mai vorbește.

Am vrut să scriu ceva în favoarea adventiștilor și mi-au venit aceste cântări, una după alta.

Să vedem credința dată celor sfințiți (care poartă haina de nuntă) împotriva celor care se cred mântuiți pe veci cu mântuirea ușuratică:

Vino astăzi, Doamne, și schimbă viața noastră
Sădește-n noi doar gândul Tău
Tu poți să ne umpli cu Spirit și speranță
Te dorim, Isus, mai mult decât orice.

Începutul umblării cu Domnul este scris în Coloseni 2
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Mulțumesc celor care au postat aceste cântări și să fie binecuvântați cei care au depus efort pentru ele.

Cei care latră împotriva adventiștilor sunt cei prin care demonii ar vrea să ne înșele că mântuirea este numai într-un moment, pentru veci, numai prin har (dar nu trebuie să umbli cu Domnul, în har), numai prin credință (credința numai teoretică nu mântuie, este a dracilor ne spune Biblia în Iacov 2!).

Mântuirea arministă este un proces în care am intrat prin credință și prin har, dar care trebuie continuat până la capăt, în veșnicia fericită!

Dacă îți respecți religia ești legalist?

Dacă adventiștii țin sâmbăta și o respectă, în loc să facă orice (de exemplu să meargă băuți la curve) că mântuirea nu și-o mai pot pierde, sunt legaliști?

Vedem încă o dată că cei care și-au diluat religia (de parcă sunt morți spiritual) latră împotriva celor care sunt mai buni decât ei. De parcă cei care umblă cu Domnul ar avea nevoie de validarea șarlatanilor prin care vorbesc demonii!

Răspund la imaginea de la Adevărul despre adv.

Răspund la imaginea de la începutul cărții Minciuna despre alții, care sunt arminiști și nu au primit mântuirea pe moment, cu harul ieftin, pe veci. Răspunsul este pe baza învățăturii Domnului Isus: după roadele lor îi veți cunoaște!

 

Lupii în blană de miel despre care ne-a avertizat Domnul Isus și care vor să sfâșie turma cu învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică.

Obosiți după ce au descifrat punctele T.U.L.I.P. ale mântuirii pe veci (ei cred că pot face orice, că ”mântuirea pe veci” nu le-o mai poate lua nimeni).

Cui slujesc cei care îi atacă pe adventiști

Așa cum am mai arătat, autorul cărții împotriva adventiștilor nu este baptist, chiar dacă așa se pretinde. Dacă vă veți interesa cine sunt cei care scriu (își copiază mizeriile unii de la alții) împotriva adventiștilor, veți vedea că sunt fanatici obsedați de mântuirea (ușuratică) pe veci.

În carte se încearcă dărâmarea esenței (conținutului) pe baza unor amănunte. Autorul a căutat mai multe amănunte cu care încearcă să îi coboare pe adventiști.

Cum am putea ști care este adevărul despre adventiști? Ne spune Domnul Isus: după roadele lor îi veți cunoaște. Adventiștii umblă cu Domnul, devin mai buni decât erau în lume și știu că trebuie să umble cu Domnul până la capăt. Opuși lor sunt cei cărora li se potrivește apelativul pui de vipere și descrierea spini și mărăcini, care se pretind mântuiți pe moment pentru veci și care îi atacă. Le-ar face reclamă proastă adventiștilor dacă i-ar lăuda, nu dacă îi critică, pentru că ar însemna că slujesc la același stăpân, cel rău și viclean.

Încă un fanatic latră tare, dar dacă îl cunoști, vezi că latră degeaba

V-am scris că cei care latră tare împotriva adventiștilor nu sunt baptiști, chiar dacă își dau saiturilor nume pompoase, de exemplu voxdeibaptist (Caius Obeadă).

Vedeți aici și în articolele imediat următoare (aici, aici și aici) o mostră de îndobitocire păgână, ce mizerie infectă au pus pe sait (chiar dacă se pretind degeaba baptiști, au pus imbecilitatea unui fanatic care este din altă religie) și care ar vrea să ne explice că Dumnezeu nu i-a ales pe cei mulți pentru mântuire și chiar că alegerea este așa de puternică, încât numărul celor mântuiți nu poate fi schimbat, apoi zice că cei care nu au fost aleși pentru mântuire sunt de vină că Dumnezeu nu i-a ales (în mod ARBITRAR, ca la zaruri, la pocher sau la alba-neagra)!

În religia baptistă și între arminiști, în general, nu a existat niciodată o asemenea îndobitocire păgână demonică, știm că Dumnezeu are o inimă de Tată bun!

De ce comentez vrăjeala păgânului (mă refer la ”cartea” împotriva adventiștilor)

Un individ (despre care am arătat aici că aparține plevei fanaticilor tudoriști, nu este baptist) a ajuns să facă pe baptistul și a scris o carte împotriva adventiștilor (care au îndrăznit să refuze mântuirea ușuratică, pe veci, cu doctrinele dracilor cu tot).

Nu este normal ca unul care crede o erezie nimicitoare să murdărească o religie care numai în România are 80.000 de adepți, adventiști pe care religia lor îi face mai buni și care știu că trebuie să umble cu Domnul până la capăt, pentru mântuirea lor)!

Cine a fost E. G. White?

Ieremia 35.1. Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
2. „Du-te la casa recabiţilor, vorbeşte cu ei şi adu-i în Casa Domnului, în una din chilii, şi dă-le să bea vin!”
3. Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi şi toată casa recabiţilor
4. şi i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul.
5. Am pus înaintea fiilor casei recabiţilor nişte vase pline cu vin şi pahare şi le-am zis: „Beţi vin!
6. Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri;
7. şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nicio sămânţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpâniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să trăiţi multă vreme în ţara în care sunteţi străini.” Vedem că recabiții au ascultat și ascultă în continuare de învățăturile primite, care au fost pe placul lui Dumnezeu
8. Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre;
9. nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi şi nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânţate:
10. ci locuim în corturi şi urmăm şi împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.
11. Când s-a suit însă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împotriva ţării acesteia, am zis: „Haidem să fugim la Ierusalim de oastea haldeilor şi de oastea Siriei.” Aşa se face că acum locuim la Ierusalim.”
12. Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
13. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: „Nu voiţi să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele? – zice Domnul.
14. Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite; căci ei nu beau vin până în ziua de azi şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit, şi devreme, şi târziu, şi nu M-aţi ascultat!
15. V-am trimis pe toţi slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi să vă spună: „Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri!” Dar voi n-aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat.
16. Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!”

Cine a fost E. G. White? Pentru mine a fost fondatoarea unei religii, care i-a învățat pe adventiști să țină niște lucruri bune (să facă roade vrednice), faptele bune rânduite să umble în ele!

Înainte să scriu această postare nu am cunoscut acest text din Biblie, care se potrivește și ca adventiști versus mântuiții pe veci (fanaticii care îi atacă): adventiștii țin niște învățături care îi fac mai buni (Domnul Isus a spus: Învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu) versus cei cu erezia mântuirii pe veci, care trăiesc cu iluzia mântuirii ușuratice pe moment și care nu se mai poate pierde (numai prin credința dracilor teoretică, numai prin harul în care nu trebuie să umble), că vor ajunge la mântuirea viitoare fără ascultare de Domnul!

Delirul continuă

Cei mântuiți pe veci scriu adevăruri (mincinoase) împotriva adventiștilor, pentru că ei nu au primit învățăturile dracilor. Așa că încearcă să îi împroaște cu noroi (cum fac în general împotriva arminiștilor).

După ce unul a delirat într-o scriere că ce lucru incredibil de rău știu adventiștii, că fără ascultare de Domnul nu există mântuire (toți arminiștii cred acest lucru, această învățătură este conform Bibliei Ioan 3.36 cine nu-L ascultă nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el, în traducere corectă), continuă să delireze:

Nu e deloc distractiv pentru un adventist să știe că este monitorizat în mod constant de către acel înger de înregistrare, care face totul cu o “exactitate teribilă” – să fie mai distractiv să îți ratezi mântuirea, pretinzându-te mântuit pe veci (alesul lui Dumnezeu), chiar dacă umbli cu satana?! Pregătiți-vă pentru ceva și mai rău – Pregătiți-vă să vă întâlniți cu Dumnezeu la Judecata dreaptă!
Creștinii vor spune, ”pentru alunecarea în păcat, neintenționată, avem un mijlocitor, în Isus Hristos.” Dar nu, acest lucru nu este valabil și în doctrina lui Ellen White:
“… Cei care vor trăi pe Pământ atunci când va înceta lucrarea de mijlocire din Sanctuarul ceresc, vor trebui să stea în faţa unui Dumnezeu sfânt fără Mijlocitor. Hainele lor trebuie să fie fără pată, caracterele lor trebuie să fie curăţite de păcat prin sângele ispăşirii. Prin harul lui Dumnezeu şi prin eforturile lor stăruitoare, trebuie să fie biruitori în lupta cu cel rău. …. “. (Tragedia veacurilor p. 425).
Evident că, ei au ales doctrina lui Ellen White în detrimentul învățăturii Bibliei care spune: ”De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25)
Ce ne-am face cu toții fără Hristos ca mijlocitor pentru noi, Cel care mijlocește de-a pururi pentru noi? (Pentru că tot a venit vorba de judecata dreaptă) În Biblie ni se spune că după fapte vom fi judecați, nu după credința numai teoretică (este a dracilor, vedeți Iacov 2) care nu poate mântui, și nu după harul în care nu ai vrut să trăiești. Judecător va fi fostul Apărător, care nu va mai putea fi și Apărător în același timp. Mântuiți (intrați pe calea mântuirii) prin har, dar judecați după fapte. Ereticii se cred deja mântuiți pe moment pentru totdeauna și nici nu mai contează ce fac, deja sunt asigurați pe veci! Dar vor avea o surpriză. Nu degeaba se spune: Cui ai slujit, cu acela vei fi!

Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, conform Bibliei. 1 Petru 2:24 spune: ” El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn…” Dar dacă ești un adventist, atunci Satana va fi acela care va suporta în cele din urmă păcatele voastre! Iată ce a scris Ellen G. White,”… Astfel și Hristos va așeza toate aceste păcate asupra lui Satana, inițiatorul și instigatorul la păcat… În același fel Satana care poartă vina tuturor păcatelor pentru care l-a provocat pe poporul lui Dumnezeu să le făptuiască, va fi legat pe pământ timp de o mie de ani, timp în care pământul va fi pustiu…” (Tragedia veacurilor p. 485)

1 Petru 2
24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre. Dar autorul a omis să continue: pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire – Pentru neprihănire, nu ca să umble mântuiții pe veci cu demonii, că nu există cădere din har!

Se pare că autorul scrierii nu mai poate de dragul demonilor. Și ce ne roade pe noi grija de demoni și de acest autor?

Nu mai continui să comentez scrierea aceasta mincinoasă (eretică), jalnică și patetică, ci voi încerca să comentez cărțoiul tudoristului împotriva adventiștilor.

Fanaticii împotriva adventiștilor

Așa cum am mai scris aici, adventiștii nu au primit mizeria învățăturii dracilor că mântuirea nu se poate pierde (cu încercare de justificare prin Doctrinele dracilor, numite ale harului, dar fals) și cred că trebuie să umble cu Domnul, în har, până la capăt, ei spun că lor harul (adevărat) le cere haina de nuntă. De aceea sunt atacați de unii fanatici cu mântuirea pe veci.

Fanaticii își copiază delirul unii de la alții, de aceea unele scrieri apar în mai multe postări pe internet. Adventiștii sunt atacați în scrierea din care continui să spicuiesc și să comentez.

”Oameniilor nu li se spune la seminarii că, în cazul în care devin adventiști și sunt botezați, un înger care înregistrează totul despre ei este cu ochii pe fiecare mișcare pentru a determina mântuirea lor în cele din urmă. Ellen G. White a expus această avertizare în The Faith I Live By (Credința prin care trăiesc), la pagina 210 – se observă că EGW nu a scris Curvia, băutura, avorturile și alte fapte asemenea ale unor mântuiți pe veci, prin care trăiesc,
“Faptele fiecărui om trec prin fața lui Dumnezeu … Pentru fiecare nume este consemnat în cărțile cerului, cu exactitate teribilă, fiecare cuvânt greșit, orice act egoist, fiecare datorie neîmplinită și orice păcat ascuns de fiecare fățarnic viclean. Avertismentele trimise de Cer sau mustrările neglijate, clipele pierdute, oportunitățile nefolosite, influența exercitată spre bine sau spre rău, cu rezultatele sale ample, toate sunt povestite de îngerul de înregistrare. Nu e deloc distractiv pentru un adventist să știe că este monitorizat în mod constant de către acel înger de înregistrare, care face totul cu o “exactitate teribilă”.” Ce fac cei mântuiți pe veci? Unii fac orice, că mântuirea numai prin har (credința fără fapte nu mântuie) le permite să facă orice. L-ar duce pe înger prin birturi, pe la curve și altele asemenea, plăcute lor! Vai de îngerul acela!

Monștrii?

Unii fanatici care se cred mântuiți pe veci latră împotriva adventiștilor, pentru că ei nu au primit erezia nimicitoare. Dar, cum adventiștii nu au o mizerie de erezie care să le piardă sufletele și nu se pot lua de esența religiei, se iau de amănunte ca să dea impresia că și esența este pierdută. Esența religiei adventiste este că dacă ai intrat pe calea mântuirii prin har, să rămâi în har până la capăt, pentru că altfel mântuirea se poate pierde (ceea ce spun toți arminiștii). Dacă adventiștii au diferențe în credința lor, nu înseamnă că sunt niște monștri. Nu mai degrabă monștri sunt cei care ucid suflete cu mizeria de învățătură a dracilor (și prin Doctrinele dracilor) că dacă ești mântuit pe moment, ești mântuit veci și nu mai scapi, orice ai face?

Cartea adevărul (mincinos) despre mișcarea adventistă asta face: se ia de multe amănunte, încercând să dovedească că este pierdută esența; dar adventiștilor nu le poate lua nimeni mântuirea reală, în umblarea lor cu Domnul.

Cine este autorul cărții împotriva adventiștilor: tudorist fanatic care se crede mântuit pe veci (renegat de tudoriștii lui), nu este baptist!

Se știe că fanaticul tudorist (nu este baptist) ”mântuit pe veci” este admirator și susținător al lui Darby și al ereziei lui!

Mulțumesc pentru comentariu (nu îi cunosc numele, dar se vede că este cineva care știe ce vorbește și îi pare rău de otrăvirea religiei tudoriste cu erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci!).

Se vede că cei dintre care provine baptistul-fals Paul Dan sunt împotriva ereziei nimicitoare a mântuirii pe veci și împotriva celor care o propagă. Și se mai vede că este renegat de către ai lui, nu este bun nici măcar pentru proprii lui tudoriști (datorită fanatismului darbyst ”odată mântuit pe veci mântuit” de care este animat), așa că să nu se mai pretindă baptist!

(Dați clic pe imaginea cu scrisul mic, ca să o vedeți mai mare).

”Cine practică (trăiește în mod practic) îndreptățirea este îndreptățit 1 Ioan 3.7

Autorul cărții împotriva adventiștilor este fanatic, dintre aceia care se cred justificați numai prin credință, mântuit numai prin har pe veci, împotriva Bibliei care ne spune că credința (teoretică) fără fapte nu mântuie, vedeți Iacov 2 și este a dracilor.

Iar în privința îndreptățirii teoretice (numai că crezi și atât), Biblia ne spune, în 1 Ioan 3.7 Cel ce săvârșește, trăiește practic dreptatea este drept, precum Acela este drept.

Delirul fanaticului ”mântuit pe veci” continuă

Autorul cărții împotriva adventiștilor o lungește prea mult explicând diferențele dintre Lege și har. Ar vrea să ne zică că adventiștii nu sunt în har, pentru că țin Legea, deși țin ziua a șaptea (cum bine le spune numele oficial al religiei), nu rigorile (ritualurile) Legii lui Moise în ceea ce privea ținerea sabatului și ei spun că Dumnezeu nu se schimbă, de aceea respectă poruncile (nu mai sunt sub puterea Legii vechi). Doar pentru cei mântuiți pe veci Dumnezeu se pare că s-a schimbat, că ei cred că pot face orice (să umble cu satana pe căile lumii, chiar dacă mai fac pe sfinții) și mântuirea nu și-o pot pierde. Cei care umblă cu satana vor fi cu satana, iar învățătura dracilor cu mântuirea pe veci nu îi va putea scăpa!

Începutul cărții Adevărul (mincinos) despre mișcarea adventistă. Nu vă iubește lumea; nu văd de ce ar trebui să vă iubească!

La începutul prețioasei lucrări, pardon, a hârtiei igienice, fanaticul mântuit pe veci ne spune de la ce a pornit cartea: adventiștii nu au primit mizeria de erezie nimicitoare (veche de sute de ani) că mântuirea nu se poate pierde, justificată prin Doctrinele harului-fals (ale dracilor).

Ni se prezintă vrăjeli despre mântuirea pe veci numai prin har. Am văzut practic cum această erezie a ucis suflete care ar fi trebuit să umble cu Domnul (unii au crezut că pot face orice și chiar au făcut orice, că mântuirea nu se poate pierde), iar adventiștii nu au primit-o.

1 Ioan 3
1. Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
2. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
3. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.
6. Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
7. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.

Nu vă iubește lumea (păgânii, fanaticii)? Nu văd de ce ar trebui să vă iubească!

Există tudoriști darbyști fanatici care se pretind baptiști, printre care și Paul Dan

Cu mai mult timp în urmă a apărut în România o mișcare a unui preot, Tudor, și de la acesta a luat numele de mișcare tudoristă. De la început au fost otrăviți cu erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, dar unii (din sete de umblare cu Domnul în Adevărul Bibic) s-au dezinfectat de învățătura dracilor (au văzut că ucide suflete).

Cei mai fanatici tudoriști (darbyști, după numele unui lup răpitor) nu prea mai sunt agreeați (și recunoscuți) de cei care umblă după Adevăr. Unii dintre aceștia au ajuns să spurce religia baptistă (pentru că ai lor nu i-au băgat în seamă). Este greu de crezut pentru mine că unii baptiști care au ajuns în America s-au otrăvit cu erezia nimicitoare până acolo că au ajuns să aibă lideri (aceștia își spun ”pastori”) asemenea fanatici tudoriști. Unul dintre acești lupi este cel care a scris cartea împotriva adventiștilor, tudoristul fanatic (dar care se pretinde baptist) Paul Dan (în schimb mulți tudoriști sunt normali la cap și la religie și nu umblă după drăcovenii eretice).

Citez din prefața cărții împotriva adventiștilor: ”Cartea aceasta exprimă convingerile mele personale, ca lector în apologetică creştină, şi nu implică bisericile baptiste, alte biserici evanghelice sau Alianţa Evanghelică din România!” Autorul nu este apologet creștin și nu este baptist, ci lup răpitor fanatic tudorist care ucide suflete cu mizeria de erezie nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde. Baptiștii i-au ajutat pe adventiști, atunci când au apărut și s-au răspândit în România, de exemplu cu fanfarele. Nu este vorba despre un baptist, ci despre unul care momentan (aici pe pământ) ocupă abuziv funcția de pastor baptist. Agresivitatea acestui fanatic împotriva adventiștilor nu este de origine baptistă. Nici nu poate fi considerat baptist, pentru că învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (cu încercarea de justificare prin Doctrinele dracilor) nu a fost și nu este caracteristică religiei baptiste a românilor.

Paul Dan – Adevărul despre adventiști

”Această carte nu are scopul de a-i denigra pe credincioşii adventişti.”

Niște eretici care ucid (ruinează) suflete cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde nu au cum să îi denigreze (cu adevărat) pe adventiști, care sunt credincioși (nu doar se prefac).

Există încă un pastor cu același nume, este doar o coincidență. Mă refer aici la cel care a scris cartea împotriva adventiștilor și în privința teologiei cu mântuirea pe veci a acestuia, și care pe blogul personal poate trata alte probleme cu bun-simț (aici este vorba doar despre carte și teologia greșită).

Cartea tudoristului Paul Dan despre adventiști. Cer scuze adventiștilor

Ca urmare a nesimțirii lupilor răpitori care propovăduiesc mântuirea pe veci, mă văd obligat să comentez hârtia igienică scrisă de un tudorist împotriva adventiștilor, ca urmare a faptului că aceștia nu și-au murdărit religia cu învățăturile dracilor.

Să începem cu prefața:

”Aşa cum va rezulta din dife­ri­te pasaje ale cărţii, viaţa creştină înseamnă Hristos. Viata creştină în­seamnă moartea eului nostru, indiferent de „calităţile“ lui, şi trăirea lui Hristos în noi (Gal. 2:20). Viaţa creştină înseamnă o relaţie vie, personală, prin Duhul Sfânt, cu Hristos, Mântuitorul, Domnul şi Cel mai bun prieten, Dumnezeu întrupat. Viaţa creştină înseamnă să ră­mâ­nem în dragostea Lui (Ioan 15:9).” După revoluție, niște fanatici au adus și răspândit în religia baptistă, din America (unii au ”studiat” acolo sau altundeva la universități curviniste, obsesia mântuirii pe veci) învățătura dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde, că este numai prin har, numai prin credință, mântuire ușuratică cu harul irezistibil dar ieftin și au ucis suflete cu această erezie. Unii care au primit-o au devenit bețivani curvari drogați etc, pretinzându-se pe deplin asigurați în Cristos (de parcă de la sfinți au învățat erezia!). Mă mir că fanaticii cere se pretind mântuiți pe veci mai au tupeul să mintă în halul acesta: viaţa creştină înseamnă Hristos. Viata creştină în­seamnă moartea eului nostru, indiferent de „calităţile“ lui, şi trăirea lui Hristos în noi (Gal. 2:20)” Lor le moare eul înecat în alcool?! Viaţa creştină înseamnă o relaţie vie, personală, prin Duhul Sfânt, cu Hristos, Mântuitorul, Domnul şi Cel mai bun prieten, Dumnezeu întrupat. Relație care se desfașoară la curve?! Viaţa creştină înseamnă să ră­mâ­nem în dragostea Lui (Ioan 15:9). Dragostea asta a mântuiților pe veci conține și sifilis.

Ca baptist și care am cunoscut religia baptistă arministă (cum L-am primit pe Domnul, așa să și umblăm în El), cer scuze adventiștilor pentru că nu am comentat la timp hârtia igienică care vrăjește despre adventiști. Ca arminist, mă simt mult mai apropiat de alți arminiști (care țin ziua a șaptea, ziua de odihnă), decât de cei care își poartă predestinarea dublă (mântuirea pe veci) băuți la curve etc.

Despre ruinarea sufletelor cu otrava ereziei nimicitoare vedeți aici.

Cum am mai scris aici, slăvit să fie Dumnezeu pentru umblarea arminiștilor în ascultare de Domnul (numai harul trăit în ascultare mântuie), să vă țină Dumnezeu pe cale până la capăt, la mântuirea finală!